pe lâng-a Chiajnei mănăstire…
o cât aș vrea să mă așez
pe câmpul plin de gunoaie…
o cât aș vrea acolo să-nnoptez.

Pe lâng-a Chiajnei mănăstire
Azi,poeții tineri se-ngroapă...
fiin’că acolo-i cimitirul
sufletelor de apă.

Pe lâng-a Chiajnei mănăstire,
Voi fi fost și eu o dată
Pe câmpurile abisale, pline de nimic…
In zbor mai trece-o fată.


Pare-mi-se doamnă-n alb să fie,
Sau cu umbrelă-ntunecată
și zâmbetul ei încă plânge…
iar pe obrazul pal, lacrimi curg de sânge.

Sânul ei dezvelit de taine
Crima-n el încă o poartă
Pe lâng-a Chiajnei mănăstire,
Mai trece-n zbor încă o fată.

Uitați-vă în ce ruine,
A noastră lume în neștire…
pe lâng-a Chiajnei mănăstire.
o cât aș vrea acolo...
să mai șed puțin