femeile pe care le-am iubit
sînt măritate acum
în timp ce scriu poezia asta
erau măritate și acum douăzeci de minute cînd încă
eram la baie și
măritate au fost toată împuțita asta
de zi pe care dumnezeu în ignoranța sa a numit-o
zi de odihnă încă din împuțitul timp
în care Adam o privea pe Eva și
nu-și permitea o erecție

în curte o bicicletă roșie
singura iluzie a fidelității încet
ruginește
muncesc c-un laptop în brațe
îndur radiații nocive mă expun voluntar Răului
mațele mele vor slăbi tot mai mult
se vor întinde ca două bucăți de elastic
se vor rupe împrăștiind în jur particule de agonie
oasele mele vor pocni surd și durerea lor
albă va cădea-n sunetul sfîrșitului
pielea se va destrăma ca un prosop
uscat de vîntul deșertului

scriu despre ele
înainte de unșpe noaptea cînd
de obicei
sînt invadat de vampiri draci și alți demoni
scrîșnind toți cu ură printre dinți
numele meu scriu
despre ele și nu știu dacă sînt
aici pereții păstrează urme stranii voodoo mi-a
spus voodoo pe dracu o să aduc un popă
tre să scot ceva din mine infecția
boala moartea n-am cum
și-atunci scot ce-i în rîndurile astea
le voi spune poezie
mai încolo

fostele mele iubite se uită
la teve sau vorbesc cu bărbați cărora
le spun acum soți planifică ziua
de mîine
zîmbesc legiuni de palizi copii
și-n fiecare bătaie de pleoapă care cade
peste pleoapă flutură
steagul înfrîngerilor mele
peste sînii lor
cad apele întunecate ale păcatului
printre picioarele lor
se strecoară palmele umede ale tunetului
își desfac în altă direcție cracii
m-au uitat de mult măritatele mele
cele mai frumoase femei