acum când noaptea e un salahor
ce bate parchetul cu tristețile mele
câte două cuie la fiecare capăt
acum când se aprind zâmbete
ca luminile bradului de plastic
acum nu mai sunt prea multe de zis
am picat toate probele
m-au pierdut toate farurile
aștept un somn de o mie de ani
o potecă suficient de largă pentru întoarcere
și încă o iarnă
și încă un somn de o turmă de ani
să ne piardă urma cineva
să ne piardă
lasă să intre anii câte unul
sunt convins că se ascund undeva
printre perne
deschide încă o potecă suficient de largă
pentru întoarcere.