scrâșnesc undeva prin coaste
încorsetată în dorințele lor

drumurile nu se mișcă
decât sub mână bărbătească
care mă apucă mereu
uneori de gât sufocându-mă
sau și mai rău
se insinuează
sub poalele rochiei

aerul nu se respiră
decât plin de tutun
expirat de plămâni masculini
cu miros de distilerie
și acid

dansul nu plutește
iar erotismul trebuie să se supună
apăsării și posedării

nici iubirea nu poate fi
decât după ce plec capul
și scot bucăți de cord
cu bisturiul cel mare

*****

da, da firește
dărâmă tot
cu dosul palmei
nu mai citi
prefă-te că nici nu ai înțeles
sau și mai bine
amăgește puțin trișează puțin
pune vreo palmă prea mare peste gură
fă un mic tărăboi

să restabilim firea lucrurilor