sărutul tău ce mi l-ai dat,
a fost ca o otravă,
otravă dulce,ce ciudat,
mă arde ca o lavă.

mă-nfiorez când mi-amintesc,
de ale noastre clipe,
Și nici nu știi cât te doresc,
și le repet în minte.

dorința ta a fost atunci,
când eu trăiam prin tine,
să plec și să m-ascund pe veci,
și m-am ascuns în mine.

Și-aici e întuneric greu,
și rana-mi sângerează,
e frig și mă-ncălzesc și eu,
cu-a mea iubire trează.

dar nu te cert

și nu blestem,
ci doar să nu ai parte
de dragoste,și te îndemn,
să te gândești la moarte.

acolo iar ne vom găsi,
și vai și-amar de tine,
căci mii de orbi te vor privi,
și mii de muți vor spune.

și ciungi cu brațe ce miros,
și șchiopi,și-ologi vor cere,
să îți alegi din ei frumos,
căci astfel tu vei piere.

atunci în brațe te voi lua,
și vor lovi și-n mine,
căci doar așa m-oi răzbuna,
plătind un rău cu bine.