Din dragoste e doar o rămășiță
Ce-atârnă alb în pletele muririi
Și mai păstrez din temnița iubirii
Din părul tău o tainică șuviță.

Lumesc, de-o vreme nu mai suntem mirii
Da-n orice zi un dor mă-mbată criță
N-am zămislit altarul - o mlădiță -
Ne lege Dincolo, în regăsire.

Dar orice-aș spune, tot doi vom fi, dragă
În veșnicie mână-n braț mereu
Acum n-avem pe nimeni să ne dreagă

Beția de venin ce-am strâns-o-n teu.
Ne vom piti în liniște întreagă
Veghind asupra noastră Dumnezeu.