Pentru a desena un lutier
Ai nevoie de o masă și de un scaun.
Tu trebuie să stai dincolo de el.
El într-o ramă de lemn ca de aur.

Pe masă așezată o mandolină
Fără suflare. Cu înălțime din umbră
Corzile-i par a cânta a lumină
Și sufletu-i despre patima sumbră.

Pe scaun, în fața ferestrei se-așează,
Ca sfânt la icoană, parcă plângând,
Lutierul cu mâini obosite, oftează.

Artistul din el caută culori amestecând
Înălțimea mandolinei ca pe o rază
A distanței dintre sine și al său gând.