în pagini,
înzăpezit va fi drumul, de lungi asteptări…
Spinteci duioase pânze,
precum Iona, dar fiecare cu nada sa,
fiecare cu cercul său albastru
în care fluturi se zbat în lanțuri…
Atârn cerul ca pe o eșarfă albă, pe catarg,
să mă simți parte din umbra ta…
Respir…
Gândurile prind culoare; culoarea fluturilor,
peste palmele sărate ale clipelor..
Iubitule!
Las țipătul sărutul să picteze,
colțurile abrupte ale sufletului!