străbat cerul prin cuvinte aidoma unor bolovani
ce par să se preschimbe în comete.
mă leg de cozile lor și așa cuceresc universul.
sunt eu, visul ce ți-ai fi dorit să nu-l ai;
coșmarul unor iluzii pierdute.

și ce dacă mă vezi așa de mic!
probabil că privirea ta e piezișă
și astfel vezi măreția mea mică,
sau sunt atât de mare că nu mă vezi
la fel cum nu putem vedea pământul întreg,
tot așa tu nu mă poți vedea în toată splendoarea.

zici că-s egoist? și ce dacă!
sunt egoist pentru mine.
cu toții avem un dram de egoism în noi,
iar dacă eu îl dau pe față,
mă disprețuiești?
respectă-mă să te pot respecta
și cerul prin care mă plimb cu țigarea după ureche
o să ți-l așez la picioare,
căci măiestria cuvântului vine din inimă
și versul naște polemici.