Ciara, bătrâna ce vinde ziare
tușește ușor, își aprinde-o țigare
în noaptea adâncă, bătrâna senină
așteaptă lumina s-aducă lumină
e Dublinul rece și strada pustie
în fum de țigară ea pare-o stafie
o viață întreagă trăită în stradă
de nimeni văzută, pe toți să îi vadă
sătulă să-nghită cu fum dimineața
vecină cu moartea, străină cu viața
își lasă toneta să plece la vale
vin zorii, bătrâna se-ndreaptă de șale
de astăzi ziarele nu s-or mai vinde
e albă hârtia și fără cuvinte
lumina e caldă, bătrâna Ciara
o strânge în pleoape și-aprinde țigara
Ciara, bătrâna ce vinde ziare
aruncă țigara, oftează și moare.