Am fost pretutindeni, am fost nicăieri,
Am fost azi și mâine, am fost chiar și ieri.
Nici locul, nici timpul, nu ne stăpânesc,
Noi doi, în viața noastr-actori, vom fi nemuritori.

Mă-nalț deasupra lumii, către infinit,
Din cauza iubirii tale, mă simt nemărginit.
Până și-Afrodita e invidioasă, și chiar și zeul-timp,
Căci, iubire ca a noastră, n-au văzut nici aceia din Olimp.

Noi suntem copii atemporali; vom exista întotdeauna.
Căci locul, spațiul, timpul pentru noi sunt o minciună.
Din cauza iubirii noastre, o iubire necomună,
Toate-aceste referințe, urmează să se descompună.

Și veșnic vom mai dăinui, și timpul ne va fi bun sfetnic;
Noi doi ne vom iubi pe veci, într-un mod feeric.