La nuntă când toata lumea se-mbulzește să vadă mireasa
Imaginând dresu-i filigran
Că niciun obraz nu-l putea parcurge
Fără a rămâne dator un loc în paradis...

O, voi, galere egiptene duhnind a abanos
Care vă aventurați în naufragii
O, voi, alpiniști surprinși de-nziorare pe piscuri
Mirosind a râme și sulf
Priviți în ce fel e lepădarea de chipul acesta:

Îmbrățisarea pe care am simțit-o ca junghi
Deschide coridoare nespuse luminate larvar
Mâna-uger (de care n-am scăpat, prieteni) m-a ștrangulat
Până ce sângele cu lapte s-a amestecat.

...la nuntă când toată lumea își oglindește în galeata cu apă
Icoana
Orții reflectă miliarde și miliarde de patimi.