Unduitoare formă cu gânduri necitite
Pe chipul melancolic ți-s ochii o scânteie
Ce farmecă și arde privirile-mi uimite
De atâta frumusețe ce îmi arăți, femeie.

Te-arăți în mii de forme, sub mii de coafuri
Doar ochii tăi, mereu, adapă- aceeași sete
Pe care'ncerc s-o sting din micile frânturi
De tresăriri de gene, de zâmbete cochete.

Te caut să te iau dintr-un ascuns castel
În care se ajunge trecând prin mii de temeri
Călcând pe lungul drum ce duce către el
Schelete de bărbați, nebuni sau cavaleri.

De ești miracol sau doar un vis de vară
De ești zidită ușă sau ești numai o cheie
Mai dulce ca o miere, dar uneori amară
Mereu te voi gusta pentru că ești femeie.