... Cât de frumoase și de vii vor fi acele flori,
pe care țara mi le va zvârli-n sicriu,
călăuzind o inocență de culori
cu negru palpitând în purpuriu…

Cât de frumos va răsuna și cel din urmă vers
din cartea mea, plutind prin cimitir…
Ce soare trist mă va petrece-n univers
Spre entitatea veșniciei de delir.

Și dangătul de clopot, cât de trist
mă va chema, reincarnat, să mai revin
din absolutul unui negru de abis,
în efemerul pământeștilor lumini.

...Cât de frumos vor mirosi acele flori,
cu nepăsare aruncate în sicriu
de umbre, care încă mă mai dor,
cu negru palpitant de vișiniu...


16 martie 2012
Basarabia