Îți picură geana alene plutind
Þi se deschid ochii în lumi paralele,
De vise corpul ți-e absorbit
Și ți se șterg petele de acuarele.

Ești acromatic în noua ta viață.
Ești bocet,ești jale, ești humă aleasă.
Pierdut printre timp –n-ai dimineață,
Umil și supus în lumea-ți hidoasă.

Printre păcătoși ești rece cadavru,
Și cu cît mai adînc cobori,
Lîncezeala-ți aduce doar negri fiori,
Prin trupuri și creier agățători.

Asfixiat prin deshumare
Pe veci vei avea altă-nfățișare.
Partea-ți neștiutoare și-a reprofilat starea
Celui născut din păcat asta-i e condamnarea.