Ce cald ție trupul, visul îmi e sân,
O lume moartă mă bate în amurg,
Lacrimile tale în palmă eu le țin,
Și ochii tăi în mine parcă curg.

Un trup de rouă de mine se lipește,
Mă simt lichid, fioruri parcă beau,
Tot ce este nu se definește,
În dor de tain-albastru parcă stau.

Eu te iubesc, femeia mea de apă,
În tine mă pierd și mă înec
Trupul tău în mine parcă sapă,
Nici în rai nu vreau ca să mai plec.

Îți este trupul oceanul meu de vise,
Mă simt o flotă scufundată,
Atingerea ta, valuri promise,
Moartea îmi zâmbește ca o fată.

Tu ești iubirea mea lichidă,
Eu, eșuatul fără de scăpare,
Dacă tu nu îmi erai iubită,
Eu, unul, trăiam fără de Mare.

Pierdut pe veci, deșertul mă apasă,
Sirenele au dispărut de mult,
În tine mă simt albastru ca acasă,
În scoică, la ureche, Marea o ascult.