Și unde crezi că mi-e locul dacă nu acolo
Pe nisipuri mișcătoare;
Nu-mi mai e teamă să modelez focul de dincolo,
Oricum sunt maști trecătoare…

Și-mi petrec clipele surde peste urme de borduri;
Când artificiile s-au stins,
Nu-s pregătit să mă ridic și să-mi adun frânturi:
Plec și-mi las creionul întins.

Și-n diverse sunete aruncate-n inerție
Văd portrete consolante,
Că sensibilitatea-i ridicată-n preasfinție
Iar zeii… urme-n nuanțe.

Și-mi consum profunzimea în actul supraomenesc
Supus artistic fără sens;
Profan orb captiv în circuitul sufletesc
Expus în versul aspru, dens.