Am fost la farmacie, dar era închisă.
Avem ceva aiurea, neciteț, prescris,
Mă dureau ochii, lumina era stinsă,
Eu căutam pastile să conțină vis.

Am fost și la spital pe jos,
Că poate era ceva urgent,
Eu mă simțeam bine și frumos,
Inima îmi bătea normal în piept.

Doctorii de gardă m-au făcut nebun,
Să vin în altă tură că ei sunt chirurgi,
Eu nici nu puteam să râd și să le spun,
Că poate sunt, dar, sigur, ei sunt ciungi.

Am fost la ambulanță, nu grăbit,
Că poate au ceva de zis,
Că sunt mereu îndrăgostit,
Tot caut pastilele cu vis.

Ei au fost putin mai amicali,
M-au dat afară numai în sictir,
Eu tot rădeam, văzându-i prea banali,
Și am plecat pe jos spre cimitir.

Dacă nici morții nu cunosc rețeta,
Nu am să mă las eu păgubaș,
Am să fac din viață in moarte naveta,
Că sunt nebun, dar sigur nu sunt laș.