pasărea cu clonț de rubin
s-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat… – Nicolae Labiș

e un loc unde se adunau altadată livezi
n-ai ajuns e târziu felinarele sună e gol
și pe o cumpănă urcă tramvaiul bifezi
cu bucăți de lumină zadarnic un salt aer-sol

are-o fustă de crep și se-aruncă în cer rostogol
ea cade în stele sclipește până când n-o mai vezi
apoi șinele trec se fac șerpi te înghit mai domol
decât coapsele ei cu parfum respirat de zăpezi

vrei să urci prin stomacul cu umbre gigant dar ai rol
și e singurul act cu tăiere de carne să-l crezi
altfel noaptea în locul de cuib aplecat sub nămol
devii ciutură-n ochi vor bea sânge din tine cirezi

e târziu în tramvai cântă foamea de îngeri te-nvață
cum s-ajungi de la coadă pe locul cu aripi din față