Ei lătrau la tine și tu n-auzeai,
cu noaptea-n ureche și-ulcioru-agățat
de mâna cea ruptă – spre laptele
din spic, spre dânsa mergeai,

ei lătrau la tine și tu n-auzeai, tu
priveai uimit la dracii cuminți,
la sfinții murdari, spicul se usca,
lapte nu curgea singur în ulcior
și tu îi vorbeai:

- Zi-mi, iubirea mea, de ce mă lăsai
fără niciun rost, inima să-ngrop,
mână să-mi ciuntesc și s-aștept în lan,
când în soare, câinii…


(dulcele meu asasin, 2016)