În înalturi, lumina se joacă cu întunericul
Și din dansul demonului solar
Se naște mișcarea iubirii rotative
Fără sfârșit.
Un înger cu aripa orbitor de întunecată
Se aruncă din abis spre sufletu-mi înălțat
Spre imaginea ochilor ei
Ce mi-au tatuat pasiunea în carne
Lipsindu-mă de somn și de mâncare.

- n-am pe nimeni
însă o am pe ea în minte
și astfel port povara de a fi doi
cu bucuria eliberării de singurătatea
apăsătoare și plină de plictis.
- n-am pe nimeni
dar mă am pe mine
și atâta timp cât eu trăiesc,
ea va trăi în mine
cum peștele în apă
și leul în tundră.
Mă am pe mine
Și pământul încă neumblat
Pe care voi călca înaintând spre cea
Ce mi se refuză la infinit.

Iubirea încă se rotește în vâltorile pasiunii
Și brațele-mi îmbrățișează forma
Pe care o va lua
Sfârșitul ce mă va renaște
ÃŽn ea.