era un labirint fără ghemul Ariadnei
greu de trecut
noroc cu firimiturile pe care le presărasem la intrare
păsările nu le ciuguliseră pe toate
nu erau bune la gust
cine știe

oricum eu credeam că îmi vor crește aripi
și chiar simțeam un fel de muguri împungându-mi
umerii coastele sufletul meu indigo și
în mintea mea repetam zborul
eram chiar foarte bună cu aripi de înger
de colibri sau licorn dragă Alter

uff
uit mereu să te uit

în mine târziu parcurg traseul fiecărui labirint
cu ochiul minții deschis nu clipesc nu mai plâng
nu mă mint pur și simplu învăț

îmi iubesc inima așa nu pentru că bate nebună
nici pentru că mă îndrăgostește cu ochii închiși
și mă pierde cu fiecare sistolă diastolă sistolă
ci fiindcă-i a mea pe de-a-ntregul
și brevetul de visător mi-a fost dat odată cu ea