noapte după noapte

baltă de nopți lângă stâlpul din poartă
nici-o supărare în cioc de vrabie
sau la vreo surată
plutesc fire de praf în raza de lumină
iar vântul îmi poartă dulci arome
din stupină și zumzet

inima-i prea plină


și nu mai știu dacă-i vremelnică
veșnicia
sau
despuiată luna

și-atâta culoare mi-a mânjit retina
că nu mi-ar păsa de timp
desculță în iarbă de-a pururea oarba
de-aș fi