Timpul este o pasăre sculptată în alb translucid
aripa stângă privește prin pupila trecutului,
cea dreaptă prelungindu-și viitorul dincolo de orbita simplei percepții;
aripile timpului zâmbesc a lumină
pentru că deasupra lor este infinitul
suflare de viață scânteind în direcția nașterii
risipire și îndestulare de suflet și trup;
aripile au știut din neant despre nemurirea lor,
de când Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor,
la început s-au lăsat îmbrățișate cu vederea
deschidere serafică de ochi sau jumătăți de sferă,
asemenea unor buze atemporale
descătușând dinții celui ce avea să muște nerăbdător din moarte;
au despărțit tăria cerului de apele tulburi din adâncul nemișcării
și timpul s-a facut seară, apoi dimineață
iar aripile s-au prăbușit în luciditatea moale a brațelor.

25 aprilie 2012