stejarii cresc pe strada principală
de peste douăzeci de ani
mai ales la început
câte unul prea slab la rădăcină
era înlocuit

alți copii s-au născut
au devenit și ei părinți
oamenii au început să uite
câte un cutremur
câte o stea căzătoare
câte mașini erau pe stradă
tramvaiul de odinioară
care și azi are același număr

stejarii au crescut prea încet
trotuarul încă arde în soare

Dumnezeu știe de ce
un mesteacăn singuratic
a rămas fără coroană după mulți ani
în spatele blocului meu
dedesubt frunzele cad grele
lacrimi de muribund într-un pahar cu apă

stejarii încă în picioare
cresc foarte încet
poate dincolo de ziduri
dincolo de timpul în care gospodinele
nu vor mai scutura praful
pe strada principală


(28 aprilie 2012)