Bagă-ți mințile în cap și dă luna la o
parte nu vezi c-ai rămas singur ca un proțap
se răstește Ioana lui Bâtă la fiu-său ăl mare
lunatecul ei drag și lasă toamna în pace
n-o mai ademeni în prag căci nu știu
dacă-ți place să fii rebelul ei de ocazie
E vremea să te așezi pentru că îngerii
nu mai au răbdare și te scapă din mână
într-o zi când n-o să crezi că ști,
Doamne, ce toamnă frumoasă se hârjonește
printre pruni dar bagă-ți mințile în cap
repeta întruna Ioana lui Bâtă mai mult de frică
și ce lună se revarsă peste gândurile toate
câte încap între vorbele mele și uimirea ta
frumoasă hai, băiete, numai sta ca un proțap
bagă-ți mințile în cap...