poemul apei care latră este scris
de jos în sus de sus în jos pe chipul tău frumos de dimineață până seară
în visul pe care încă îl adorm pe un covor în călimară

când m-am născut era pe lume doar gândul de băut
apoi deodată totul a tăcut din setea mamei mele au apărut pe cer două inele
pe unul dintre ele desenat
era doar tata spre groapă aplecat
privea în gol
trecea pe dedesubt metroul
ducea spre fabrici și uzine oul

pe celălalt inel era cu aripile-nchise pasărea
care ținea în plisc cu rugăciuni un disc
ori poate altfel setea desenată
cum e distanța pe la câmp arată

povestea apei care latră este scrisă
lăsați și dumneavoastră ușa
măcar întredeschisă

de dincolo de ea răsare soarele în țara mea