Așa frumos mai cântă ciocârlia
De dimineață,-n aer pur și tare
Și-așa divină e a ei cântare
Că îți așezi la piept, jos, pălăria.

Urechea-ți este plină de flatare
Și-arunci ochii-n icoană,-nspre Maria,
Dar ziua vine lesne, bălăria,
Puterile să-ți pună pe cântare.

Dar și sub soare triluri te urmează
De umbră plămădește-un copăcel.
Și sufletu-ți cu graiul lor rimează

Căci Dumnezeu a coborât în el.
Trebăluirea astfel se-narmează
În rostul cald al unui mare zel.