Aproape este asfințit,
Lumina amorțita mă unge,
Iar eu mă simt cumplit,
Prin gânduri insomnia fuge,
Marea se sparge spumoasă,
În inima tamplelor mele,
Curge-n mătasea apoasă,
Nepăsarea de pe umbrele.
-
Dorul de ea,
Zbuciumul dintr-o cafea,
Marginea zilei,
Parfumul înțepător al vinei.
Pe îngusta cărare,
Negustorii închid,
Luminile murdare-
Bucureștiul insipid.
-
Florărie, colț de stradă,
Cafeneaua de-altădată,
Cheamă vântul la verandă,
Să-mi aducă dragostea luată.