încăperea asta ne măsoară întunericul și tu
cu pași mici cauți un prim-plan

ai învățat să privești simplu
să desenezi cu degetele pe marginea patului
fiecare ecou care îmi bate la tâmple când mai ești ceva
printre ceva respirații printre ceva iertări printre alții
care merg cu spatele

de ceva timp îmi astupi mintea cu mâinile
spui că tot ce trebuie să văd sunt degetele tale împreunate
apoi îmi scoți prin ochi imaginea unei femei

ți-am spus că nu ești tu
ți-am spus că nu treci prin mine
ți-am spus că încăperea asta ne măsoară întunericul
ți-am spus

cu pași mici să treci în mine ca între patru laturi