Acum când vrei să mă renegi
Rușinea mă încearcă,
Cum am ajuns să te mâhnesc?
Te rog frumos mă iartă!

E uneori prea greu de spus
Ce demoni ne răsfață,
Cum am uitat că te iubesc?
Reproșuri mă agață.

Mi-ai fost secundă-ntr-un abis,
Ești clipa sufletului care
Prin întunericul prea dens
Încă te mai îmbracă-n soare.

Acum când știu ce iad cumplit
Þi-am așternut în brațe,
Mi-aduc aminte de trecut...
Văd clar cât ai dreptate!

Adu-ți aminte, te implor
De clipele divine
Și nu lăsa pe-un viitor
Blesteme să-mi închine.

Chiar și-n infern de mă trimeți,
Osânda-i meritată
Iar de mă uiți... nu-i mare preț!
Te rog, fi bun!
Mă iartă!