m-am tot gândit
să vorbesc și cu alții, însă nu am prea avut încredere în ei,
până m-am întâlnit cu tine,
cămașa mea de duminică / și mi-am zis că tu ești cea mai apropiată ființă
pentru mine.

m-ai întrebat cine sunt eu?
Și eu ți-am zis că : “lumea îmi zice croitorul, dar eu zic că sunt doar o altă cămașă.”
m-ai întrebat pentru ce trăiesc?
Și eu ți-am zis “ pentru a vorbi cu tine ”…
m-ai întrebat ce e în capul meu / n-am știut ce să îți răspund.

De-atunci nu ai mai vorbit cu mine…

Acum mi-am găsit un alt prieten – îl cheamă Eu cu e mic.

*
tata mi-a spus de când eram copil: “ Fiule
să nu ai
încredere
nici în cămașa de pe tine.”


Și mă uit mirat la Eu și Eu la mine și îl întreb
tu cine ești? pentru ce trăiești? ce e în capul tău?