Micșorez timpul până la refuz,
Apoi, încet, îl las să se destindă.
Pare că și el mă privește confuz.
În timp ce se preface-n ghindă.

Previzibil, iau ghinda cu mine
Să o plantez aproape de casă.
- Un stejar vreau să iasă din tine
Si să ai coroana cea mai frumoasă!

Trecură anii, timpul se destinse,
Se inrădăcinase-n absolutul meu,
Peste toate, el ramurile și le-ntinse,
Trăind în simbioză, eu cu supra-eu.