Ne naştem sclavi pe-acest pământ.
Tu poţi să-mi dai sau nu dreptate,
Dar de la leagăn la mormânt,
Ne zbatem pentru libertate.

Călcăm desculţi, cu greu răzbim,
Cu crucea-n spate, printre cerberi,
Setaţi din faşă să trăim
Iluzia că suntem liberi.

Robiţi de griji şi de nevoi,
De bani, de viciile firii,
Nu mai putem da înapoi,
Pe drumul supravieţuirii.

Cât timp luaţi de-al vieţii val,
Găsim mereu motiv de plată,
Cât timp ţintim spre ideal,
Nu vom fi liberi niciodată.

De multe ori parcă suntem
Bieţi fluturi într-o colivie,
Oricând să evadăm putem,
Dar stăm acolo, pe vecie.

De când destinul ne e scris,
De când ni-i pusă-n trup fiinţa,
Ni s-a impus un "compromis":
Să învăţăm ce-i umilinţa!

Trăind cu capul în pământ,
Lăsaţi fără identitate,
În drum din leagăn spre mormânt,
Găsim doar jug, nu libertate.