Ah, viața asta-i floare la ureche
De steaua-ți pendulează între cruguri,
În loc de must, puroi clocește-n struguri
Și anii fug parcă-s loviți de streche.

Așa că azi, în pielea lor cea veche,
Sfioși ca florile pândind în muguri,
Martirii, în corolele de ruguri,
Își caută-n pierdute lumi pereche

Și, recurgând la învechite trucuri
Când arme ruginesc în panoplie
Și ceruri plâng cu lacrimi de leșie,
Preschimbă-n aur zdrențe și ciurucuri.

Tu stai în umbra lor să te tot bucuri,
Uitat copil cu barba colilie!