Pe drumeagul cătră moară e pustiu de dimineață,
iar copacii își coboară câte-o creangă-n crusta creață,
vântul mirosind a ploaie trece înspre arătură,
fostu' prim al obștii, Lae, stă trântit în fund și-njură:

„Băăă procleți cu gușa mare, da-v-aș fața prin colivă,
v-am chemat ieri la votare - fi’-v-ar nația bețivă
și ați stat cu cornu-n pernă, tăntălăi de așternut,
nici la gloria eternă să veniți nu ați putut!

Râdeți, beți, curviți, prostește s-a-nmulțit, cu voi, comuna,
scărpinați-vă-ntre dește, că de-acum îmi e totuna -
bază-n voi cât un grăunte. V-am promis, fără folos,
că din vale vă fac munte, cu cernoziom en-gros!”

S-a muncit, o vreme, dânsul, singur, și-a plecat în silă,
lăsând jos, pe foi, discursul și, în aburi, o movilă.