odată
am vrut să scriu o poezie despre Dumnezeu
liniștea s-a așternut
între taste și tot așa
între buricele degetelor mele

pentru că părea mai ușor
am scris întâi despre soare
am observat razele lui în plonjare elegantă
peste pielea mea
cu solzi mii
și umbre
și frunze

am scris despre flori și albine
despre dragostea lor
și despre fluturi multicolori am scris
mângâie antebrațul
briza planetei

despre valuri care mușcă lacom din fierbințeala nisipului
și despre nisip am scris
flămând siliciu ce fură din blajinătatea apei

atunci
exact în acea clipă
am înțeles
- aceeași energie e peste tot -
extraordinară dragoste dintre tot și toate
stânca și cu marea
mierlele cu iarba grasă
femeile cu pălăriile lor cochete
cireșele coapte cu ochi vii și copiii

cad bombe cu dragoste din ceruri senine
am înțeles în sfârșit de ce nu pot scrie despre Dumnezeu

nu poate fi rostit în cuvinte
doar exprimat în tăceri

Mihai George Corui
22 June 2012