Las zările pe chipu-mi să se lase
Și parcă văd venind pe Demiurg
Acoperită-n falduri de mătase
Pe chipul tău, fecioară-ntruna curg.
Scurg vinul în noptaticele vase
Și parcă-l văd venind pe Demiurg
Să taie Răul ca abil chirurg
Chiar dacă-n suflet va lăsa crevase.
Stau singur și-l aștept pe Demiurg
Și inima de jarul tău mi-e friptă
Și-i roșie ca soarele-n amurg,
Din lume-aceasta-și coborî în criptă.
Se-abate soarele din lună lin,
Din fiere-mi picură în gît pelin.