ca un fluture flămând voi pleca spre lumină
în căutarea corăbiilor cu mateloți înnobilați de îngeri
să ocupe insulele cucerite de ploi târzii
în care semințele pline vor da chipul fraged al fructelor,
din furtuni să eliberez vulturi
să colorez din iertarea mării vântul
cu cântecul sirenelor fecioare
iar la întoarcerea acasă din prispă
voi face cu ochiul norilor roșii
care vor lăsa ploaia să aducă primăvara
cu care mă voi acoperi
sărutând o duzină de cadâne
care își vor face intrarea în sânul toamnei
mai proaspete cu un gând mai fragede cu un răsărit
voi întreba cât este ora și de ce soarele fuge
din calea vântului
iar tu inimă cu grabă
imi vei găsi timpul împlinirii