Floarea mea mândră și rară,
Te-am uitat ieri pe afară
Și te-a nins și te-a bătut
Vântul iernii. Și-a tăcut.

Floarea mea cea mai curată,
Spune-mi numele de fată
Pentru care astăzi eu
M-am ascuns de Dumnezeu

Și-n grădină ți-am rămas.
Hei, mai lasă-mi un răgaz
Ca, iubindu-te apoi,
Să-ți deschizi petale noi!

Floarea mea, floare de crin,
Am înnebunit puțin
Și îmi pasă și nu-mi pasă,
Și te-aș lua cu mine-acasă,

Să te-așez la masa mea,
Floare de "Nu mă uita"!
Tu, ibovnică să-mi fii
Când dă soarele-n chindii,

Iar când soarele adoarme,
Floarea mea, nu-mi pune coarne!
De te prind, să știi că eu
Mă întorc la Dumnezeu...