Pe malul apei stau căzuți
Doi stâlpi dintr-un castel,
Tu vara să nu o asculți
Cu versuri de bordel.

Te pierzi pe lacul meu
Cu pești ce nu au vină,
Pășești acum covor de zeu
Căci tu te crezi regină...

Un pod doar ne arată
Că frații stau departe
Cunoaște altă soartă!
Dar nu ai nici o carte...

Statui se ascund de cer
Căci piatra lor învie
Îmi place adesea să disper
Doar datorită ție.

Venind deasupra apei
Þânțarii au aflat
Că zilele-s femei
Iar anul e bărbat.

Să cugeți tu la gândul meu
Să ai și tu o vină
Cu cântece de crustaceu
Urechea ta este divină.

Eu spulber scutecele nefăcute
Bumbacul încă nu e semănat
Iar aurul cu fire multe
Cumpărător nu și-a aflat...