simt marea în piept ca o prelungire a timpului
de care nu mă mai satur
îmi ești până în sarea din sânge
și pare atât de straniu
că stăm umăr lângă umăr

după ce ne-am înecat până acum
de o mie de ori

dar senzațiile toate au valuri
aici fiecare ploaie de vară înseamnă un sărut prelung
în care nu reziști nicio secundă fără să te gândești
la serile cu petunii plouate și lumânări cu miros de ceai
de pe verandă

la marea amestecată în noi și cum prelungim fericirea
până spre dimineață când
îmi împletesc părul ud într-o cosiță blondă
apoi trec transparentă în rochie ușoară
iar tu mă simți cum îți cresc în inimă
ca o algă verde
ca o viață