ca un motto-n ceas de taină
iau un vers și-l cânt cum zic
lăsând umbra înserării
să umbrească un nimic


“voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic”


și acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de pește
pe Regina Libertății
o aștept
“așezată-n tron de aur
și domnind trei lumi rebele”
ea-mi vorbește dintre stele
limpezind apele mele
ce mai ieri
topeau confuzii
de pe scara cu iluzii


ce zici tu
să las să treacă
o hoție peste treaptă
eu mai cred încă-ntr-o lume
care-și va hrăni dreptatea
cu puterea din iubire
dintr-un vis cu
fericire



Constanța, 31 julie, 2012
(azi ne aducem aminte)