și-au făcut nebunii țigări
cu tutun ales dintre aripile aurii și uscate
ale fluturilor vărsați la moara care macină gratis
vise și îndoieli

Ești un fel de cuib
în care mama vultur nu are timp să facă ordine
planând peste realitate
doar o găsi ceva hrană și pentru ea
pe acoperișurile caselor
ori prin trenurile ce șerpuiesc
pe câmpiile-trup
izbindu-se cu o neputință frenetică
de geamurile ude
în spatele cărora zărește
oase de morți
bolborosind ofticoase spre nebunii tăi

Și norii se urcă pe aripile ei de mamă flămândă
ca o moarte cârpită de o ploaie subțire
sub care filozofii își gustă de pe degete
preaplinul lumii (im)perfecte