Cum m-am născut din flori, eu n-aveam nume,
Dar voi m-ați botezat cu busuioc
Și mi-ați prezis destin făr’ de noroc,
Să bântui ca stafia printr-o lume

ÃŽn care pentru vise nu e loc.
Eu îmi doream să văd o țară-anume,
Departe de precepte și cutume,
Ce semăna c-un fel de iarmaroc:

Acolo se vindeau la kil volume
Și se scriau poemele ad-hoc
Când se-adunau confrații la soroc
Să-și laude versetele antume.

Pe mine m-au trimis, ce nenoroc,
Direct la standul: opere postume!