Lumini și umbre, lacrimi fără formă
Cad pe cadrane, acele să-mpingă
Spre dimineața, când va fi să ningă
Zăpada vieții grea și uniformă.

Privesc uimită norii plini de forme
Și prin fereastră parcă-i simt aproape,
Cămașă fină-n care să mă-ngroape
Floarea de foc a lacrimii enorme.

Cu degetul le scriu să mă aștepte,
Le scriu în apa care-mi dă frisoane,
De parcă aș picta niște icoane
Urcând în mine, tainic, niște trepte.

Florina Ladislau