Cuvântul meu mi se întoarce
Nu fără să fi fost făcută
Lucrarea-n fapt necunoscută,
Ca de lumină să se-ncarce.

Vederea sieși luminează
Și mă preface, bună mie,
Într-un cuvânt care să fie
Cel ce privește și creează.

Ciorchinele cu gust asprit
Îl gust și-mi place că de viață
Și, de ce sufletul mă-nvață,
Un fel de duh a-ntrezărit.

Însă culoarea peste toate
Îmi curge densă într-un sens,
Ca și luceafărul imens
Într-o perfectă claritate.

Florina Ladislau