Într- un ritm cardiac de poezie
El vine cu aripi de asfalt
Și doar spre lună zboară căzând...
Până în vis și înapoi la ea.

Zâmbește-un trist confuz
Privind în golul lumii tuturor,
Noaptea domoală-i crește iele
De lângă verde până la fân,
Uimindu-le visul
De-a fi pe Pământ.

Asfaltu-i sângerează-mpreună,
Lăsându-le aripi cu priviri
În scrisori pietrificate,
În dincolo de sufletește,
Printre fire eterice
De drum prea lung...

Cântând doar pentru el
Iubirea cu aripi de alin,
Pe aripile-i crucificate în asfalt
Ea vine ca și-o rimă-n poezie...


Publicată în Antologia de poezie si epigramă "Romeo și Julieta la Mizil, Ediția a v-a 2011-2012"