Te voi iubi doar noaptea, pe-ntuneric,
În patul tău cu baldachin regesc,
Iar mistuit de formele-ți divine,
Să simt cum pe deplin mă întregesc!

Te voi iubi și-n dimineți cu soare,
Jos, pe podeaua din stejar bătrân
Și-nnebunit de farmecele-ți pline,
Să simt cum crește-n mine un nebun!

Te voi iubi și-n anii de pe urmă,
Sunt hămesit – un nemilos satrap.
Nefericit de-o veche-nsingurare,
Am să îmi iau cu totul lumea-n cap!