Dacă ar veni un elf să descâlcească bucla dintre telefoanele noastre
Aș prefera ca acesta să fie Dobby
Să îi putem da șosete colorate.
Astfel am vorbi mai des,
Ți-aș auzi vocea precum un soundtrack al vieții.
Și dacă tramvaiul te-ar aduce până la mine
Ți-aș putea simți genele-ți ascunse sub creionul negru
Pe sub plapuma de vise acoperite de praf stelar.
Am putea crea o lume sub cearceafuri
Luminată de cele două luni veșnic aprinse pe tavan.